Tartă pentru Cireşar

N-am avut timp să şterg marginea vasului de sucul de cireşe care s-a scurs când l-am manevrat greşit   :), aşa că am fost nevoită să fac o fotografie nereuşită foarte repede, pentru că beneficiarul aştepta nerăbdător cu farfuria întinsă.

Pe scurt, e timpul să vă mobilizaţi şi să procedaţi repejor la pregătirea acestei tarte, Cireşarul este pe sfârşit. Nu mai povestesc, cred că fotografiile vorbesc în locul meu:

 

Ingrediente:

Pentru aluat:

350 grame făină 000

225 grame unt rece, tăiat cuburi

1 linguriţă sare

1 lingură zahăr

60-100 ml apă rece, de la frigider

Pentru umplutură:

1 kg de cireşe fără sâmburi

120 grame zahăr tos

30 grame făină de tapioca sau 2 linguri cu vârf de amidon

1/4 linguriţă sare

1 lingură zeamă de lămâie

1 linguriţă extract de vanilie

1 linguriţă lichior de cireşe (Kirsch), opţional

20 grame unt

Pentru glazurare:

3 linguri de smântână dulce (pentru gătit sau pentru frişcă)

1 lingură zahăr tos

Mod de preparare:

Pregătiţi aluatul de tartă prima dată, deoarece va trebui să îl lăsaţi la frigider cel puţin o oră şi vă puteţi ocupa de altele între timp.

Pentru asta puneţi într-un vas încăpător făina, sarea, zahărul şi untul tăiat cuburi. Lucraţi repede, pentru ca untul să nu se încălzească, am învăţat inclusiv o mică şmecherie, să mă spăl pe mâini înainte de a mă apuca de treabă folosind apă rece, pentru ca temperatura mâinilor să fie mai scăzută decât de obicei.

Cu vârfurile degetelor amestecaţi făina cu untul, până când obţineţi nişte firmituri mari. Adăugaţi apa rece, treptat. Foarte probabil, la făina albă cumpărată din magazinele noastre nu veţi avea nevoie de mai mult de 60-80 ml apă. Nu frământaţi aluatul, pentru că se încălzeşte, urmăriţi doar omogenizarea. Când aţi obţinut consistenţa de aluat de tartă (compact, modelabil), împărţiţi-l în două, formaţi două discuri şi înveliţi fiecare disc în folie de plastic. Lăsaţi-le o oră la frigider.

Cea mai complicată operaţiune la această prăjitură este scoaterea sâmburilor cireşelor. Cumpăraţi cireşe mari, dacă este posibil, veţi termina mai repede. Dacă vreţi o tartă bogată (şi vreţi, credeţi-mă),  folosiţi 1,2 kg cireşe, care fără sâmburi şi după ce aţi lăsat deoparte fructele mai mult sau mai puţin stricate, vor cântări cam 1 kg.

Peste cireşele fără sâmburi, într-un castron suficient de mare, puneţi zahărul – reţeta spune 150 grame, eu am avut fructe foarte dulci, bine coapte, aşa că am redus la 120 grame -, aşa încât gustaţi cireşele şi potriviţi cantitatea de zahăr.

Mai adăugaţi făina de tapioca – eu am avut în casă tapioca în granule mari, pentru budincă, pe care am măcinat-o în râşniţa de cafea, dar acelaşi efect îl obţineţi cu amidonul alimentar, ce se găseşte uţor în magazine -, zeama de lămâie, extractul de vanilie, lichiorul – dacă îl folosiţi – şi sarea. Amestecaţi şi lăsaţi fructele până când aţi întins aluatul, e bine să se adune sucul cireşelor pe fundul castronului 🙂

Încălziţi cuptorul la 220 grade C şi pregătiţi o formă rotundă de 23-26 cm. Atenţie, nu folosiţi forme cu arc (springform) sau cu fund detaşabil, nu sunt etanşe şi va curge sucul din tavă!

Scoateţi una dintre porţiile de aluat din frigider şi, pe o suprafaţă bine pudrată cu făină (la fel ca şi aluatul), întindeţi cu sucitorul un disc cu diametrul de aproximativ 35 cm şi grosime de 3-4 mm. Folosiţi mişcări din centru spre marginile aluatului şi întoarceţi-l la început la fiecare mişcare, pentru a evita lipirea de suprafaţa de lucru. Dacă se rupe, reparaţi gaura fără a apăsa prea tare şi nivelaţi aluatul cu sucitorul.

Când aţi obţinut suprafaţa necesară, rulaţi aluatul încet pe sucitor şi aşezaţi-l în tava rotundă, cu grijă, fără să trageţi de el. E important să lucraţi cu grijă şi să nu puneţi presiune pe aluat, să umpleţi colţurile tăvii cu dosul palmei sau cu degetul îndoit, fără a-l întinde, pentru că nu este elastic, ci foarte fraged. Aşezaţi bine aluatul şi pe pereţi şi tăiaţi marginile.Din nou, reparaţi eventuale rupturi, folosind şi aluatul de pe margini, care vă prisoseşte.

Puneţi în tavă umplutura de cireşe, având grijă să folosţi tot sucul care s-a adunat în castron.

Folosind o pensulă,  ungeţi marginile tartei cu smântână dulce, pentru a asigura lipirea aluatului ce va fi pus deasupra.

Scoateţi din frigider cel de-al doilea disc de aluat şi întindeţi-l în acelaşi fel ca pe primul.

Cel mai simplu ar fi să aşezaţi un disc de aluat deasupra, acoperind întreaga suprafaţă a tartei, însă am observat că în procesul de coacere se formează foarte mult abur, astfel încât am înţeles de ce se recomandă ca deasupra să fie aşezat aluatul în bucăţi, după pofta dumneavoastră. De data asta am tăiat gratii de lăţime egală (aproximativ) şi le-am aşezat ca pe nişte raze. Data trecută am tăiat nişte steluţe cu o formă pentru biscuiţi:

Oricum vă hotărâţi, esenţial este ca modul de aşezare a aluatului să permită aburului să iasă şi fructelor să scadă. Folosţi cu încredere pensula cu smântână pentru a lipi bucăţile de aluat între ele şi de marginea tartei.

La sfârşit ungeţi cu smântâmă dulce şi aluatul cu care aţi acoperit tarta şi presăraţi puţin zahăr tos.

Eu adun toate resturile de aluat, le pun într-o pungă şi le pun în congelator. Nici nu ştiu când voi face repede altă tartă (mică sau mijlocie, în funcţie de cât aluat rămâne); având în vedere că aluatul are foarte puţin zahăr, poate fi folosit şi cu umplutură sărată – brânză, spanac, etc.

Coaceţi primele 15 minute la foc mare (220 grade C), punând tava cu tartă într-o tavă de cuptor, deoarece în timpul coacerii se mai întâmlă ca sucul de fructe depăşească marginea vasului (şi e mult mai uşor de spălat o tavă decât un întreg cuptor :D). Dupa 15 minute reduceţi focul la potrivit (180 grade C) şi lăsaţi încă 25-30 minute.

În partea a doua a procesului de coacere este posibil ca marginile aluatului să se coacă prea tare şi pentru a evita asta puneţi o folie de aluminiu deasupra vasului.

Când scoateţi tarta din cuptor, aluatul este puţin rumenit (ca în imaginea de mai jos), iar umplutura încă fierbe. Lăsaţi prăjitura să se răcească cel puţin 3-4 ore înainte de a o tăia, pentru că atunci când temperatura ei va scădea, umplutura va căpăta consistenţa unui gem, datorită zahărului şi amidonului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Turtă dulce după reţeta bunicii

Am încercat zilele astea un dulce de sezon care să cuprindă şi aromele cu care ne apărăm de frig iarna (şi cu care ne aprovizionează Bazarul cu mirodenii), aşa că am căutat o reţetă tradiţională, unde altundeva decât în caietul bunicii de la Blaj?

Ştiu că de obicei oamenii se aşteaptă să vadă turta dulce în forme drăguţe, care să aducă aminte de sărbătoarea Naşterii Domnului, cum sunt brăduţi, steluţe, îngeraşi şi altele, eventual decorate în culori, dar aluatul acesta nu poate fi prelucrat cu forme, are o consistenţă similară cu cel pentru pandişpan, aşa că nu am avut de ales decât să îl torn în tavă şi să tai apoi feliuţe. Pe de altă parte, este mult mai simplu şi mai rapid de preparat aşa (decât să întindeţi aluatul de mai multe ori şi să tăiaţi cu forme) şi după repeziciunea cu care turta s-a topit pot spune că merită să o încercaţi. Vă recomand o tavă mare, cum este cea cu care este dotat aragazul, eu am ales una mai mică şi turta a fost prea „înaltă”.

Aveţi nevoie de:

– 500 gr miere (cam ¾ dintr-un borcan de 400 gr, mierea are densitate mare şi este mult mai grea decât alte lichide)

– 4 linguri de zahăr (dacă aveţi restricţii la zahăr le puteţi elimina)

– 4 ouă

– 1 lingură ulei

– 1 lingură alcool fin (un lichior fără aromă pregnantă, vermut alb, rom, etc)

– 500 gr făină

– ½ linguriţă bicarbonat de sodiu

– 2 linguriţe scorţişoară măcinată, de aici

– 1 linguriţă rasă ghimbir măcinat, de aici

– 1 linguriţă rasă cuişoare măcinate, de aici

Pentru glazură:

– 100 grame zahăr pudră

– zeama de la o jumătate de lămâie

Încălziţi cuptorul la 170-180 grade C şi pregătiţi o tavă mare, pe care o tapetaţi cu hârtie de copt. Eu ung cu unt sau ulei şi hârtia de copt, pentru siguranţă, mai ales că acest aluat conţine foarte puţine grăsimi şi nu vreau surprize neplăcute.

Într-un vas încăpător cerneţi făina împreună cu celelalte ingrediente solide: bicarbonatul de sodiu şi condimentele. Dacă doriţi, puteţi suplimenta aromele cu anason sau cardamom măcinat, dar eu găsesc că cele scrise mai sus sunt suficiente şi se înţeleg bine când sunt împreună. 🙂

Puneţi mierea într-un vas rezistent la căldură în care se poate folosi şi mixerul, aşezaţi-o peste un alt vas în care fierbe puţină apă (astfel încât apa să nu atingă fundul vasului cu miere) şi lăsaţi-o puţin, până când capătă o consistenţă lichidă. Nu creşteţi mult temperatura mierii, doar o încălziţi puţin, pentru a putea lucra cu ea.

Luaţi mierea deoparte şi încorporaţi zahărul şi celelalte ingrediente lichide (uleiul, alcoolul, ouăle), amestecând cu un mixer de mână sau cu un mixer de masă (standing), până la omogenizare. Adăugaţi ouăle câte unul, amestecând în continuu.

Începeţi să încorporaţi treptat făina cu condimente, adăugaţi-o în ploaie,  în cantităţi mici, amestecând tot timpul. Cum am spus, veţi obţine o compoziţie cu consistenţă similară cu cea a pandişpanului.

Turnaţi aluatul în forma tapetată şi unsă şi coaceţi la cuptor aproximativ 30 min, până când suprafaţa turtei capătă culoarea maroniu deschis, iar scobitoarea pe care o inseraţi în ea iese curată.

Între timp pregătiţi glazura: într-un castron puneţi zahărul pudră, apoi turnaţi încet zeama de lămâie, câte puţin, omogenizând glazura cu un tel, astfel încât zahărul să se topească, dar compoziţia să nu fie prea lichidă. Vă trebuie doar câteva picături, maxim o linguriţă de lichid. Pentru o consistenţă potrivită este nevoie ca atunci când scoateţi telul din vas, ceea ce se scurge de pe el să lase o dâră în restul compoziţiei, care să dureze câteva secunde până se înglobează în glazura din vas.

După ce tava se răceşte puţin, transferaţi turta pe un fund de lemn (cu tot cu hârtie este mai uşor) şi tăiaţi-o cu un cuţit cu lamă subţire în bucăţi de dimensiunea dorită.

Puneţi glazura într-un poş pentru ornat (folosiţi o pungă de plastic ori faceţi un cornet din hârtie de copt) cu orificiul foarte mic, în aşa fel încât să curgă un fir subţire de glazură şi ornaţi bucăţile de turtă dulce după pricepere şi dorinţă. Dacă nu vă simţiţi în stare de desene artistice :D, puteţi întinde pur şi simplu glazura cu o pensulă, dar atunci este mai bine să faceţi asta înainte de a porţiona turta dulce, pentru ca aceasta să rămână doar pe suprafaţa superioară.

Pont: orice aţi decide, aplicaţi glazura cât timp turta este călduţă, se va usca mult mai repede.

Gata!

 

 

 

 

Pulpe de rata la cuptor cu sos de vin, miere si alune

A trecut si momentul mult asteptat, mai mult de FF decat de IC, ca deh, a fost surpriza si nu stia la ce sa se astepte.

 

Deci, dupa ce le-am dichisit putin, pulpele de rata, le-am sarat si piperat. La rata personal nu recomand foarte multe, o las asa, ca e gustoasa de felul ei, nu mai intervin cu alte arome. Le-am asezat intr-o tava de friptura, am pus putina bere si am ascuns-o unde-i cald si bine, in cuptorul preincalzit la 180 de grade.

Intre timp am curatat citiva cartofi si i-am taiat pe lung, ca pentru cartofi pai, dar ceva mai grosi, cam 1,5 cm grosime. I-am fiert cu sare, dar putin, asa de maxim maxim 40%. Ca timp…., nu ma intrebati, personal nu am timpi de gatire la orice.  Totusi apreciez eu ca din momentul din care au inceput sa fiarba i-am tinut la fiert undeva la 5-7 minute. I-am scurs usor sa nu se rupa si i-am intins pe un prosop de hartie, sa se duca toata apa de pe ei.

Cind observati ca pulpele incep sa se patrunda, cu o lingura umeziti-le cu sosul din tava. Repetati operatiunea de citeva ori. In momentul in care pulpele sunt patrunse si incep sa se rumeneasca, treceti din nou la cartofi.

Incingeti bine uleiul intr-un ceaun de fonta, si ii puneti cu grija la prajit. Cu grija, pentru ca sunt fragili rau. Cind au capatat o culoare frumoasa, sunt gata de scos si asezat din nou pe un prosop de hartie, ca sa se absoarba tot uleiul.

Sosul, usor de facut. Intr-o tigaita puneti la bronzat citeva alune, le incingeti pina cind simtiti mirosul de aluna incinsa. In momentul asta puneti o lingurita de zahar brun si il caramelizati putin. Adaugati apoi 2 lingurite de miere de albine. Cind bolboroseste mai bine amestecul, puneti niste vin, eu am pus azi rosu. Il lasati sa scada putin, timp in care mestecati usor cu o paleta mica de lemn. Cum Cosanzenei ii plac merisoarele (cranberries), am pus cateva pe langa alunele din sos. Aroma lor dulce acrisoara merge de minune la friptura.  Cind vinul s-a redus, puneti o lingurita buna de unt, sosul se va ingrosa. Daca nu se ingroasa destul, unii pun putin amidon, eu il prefer asa.

Deci, sosul e gata, cartofii si pulpele de rata la fel. Pe farfurie cu ele, asezate dupa viziunea fiecarui artist. Sare si piper pe cartofi si ca sa fie si mai speciali picurati sau pulverizati putin otet, eu am pus de orez, e ceva mai slab, dar tot cu aroma buna de otet. Apoi sosul pe carne…. o nebunie.

 

 

 

 

Mucenici ca in Moldova

Fat-Frumos a crescut prin parti transilvanene, dar ii plac nevoie mare mucenicii moldovenesti, invatati de Cosanzeana de la mama ei, care a trait o vreme buna pe plaiurile lui Stefan cel Mare. Nu e foarte greu, dar aveti nevoie de putin timp. Indemanarea vine cu exercitiul, asa ca nu va suparati daca nu toti sfintisorii vor avea aceeasi dimensiune, daca puneti ingrediente bune si suflet nu aveti timp sa ajungeti cu ei la expozitie 🙂

Pentru aluat aveti nevoie de:

– 500 +/-50  grame faina alba 000;

– 25 grame drojdie proaspata sau 7 grame drojdie uscata;

– 120 grame zahar;

– 300 ml lapte;

– 2 galbenusuri;

– 50 grame unt topit;

– arome: coaja rasa de la o lamaie si de la o portocala, o lingurita extract de vanilie.

Pentru glazurare:

– 75-100 grame nuca macinata;

– 4-5 linguri de miere.

Din cantitatile aratate au iesit 25 sfintisori de marime medie.

Pentru aluat aduceti toate ingredientele la temperatura camerei. Amestecati laptele caldut cu zaharul, drojdia, galbenusurile si aromele si incorporati faina. Suflecati-va manecile si framantati aluatul bine vreo 10-15 minute, pana devine elastic si pufos in acelasi timp. Daca vi se pare compozitia prea moale si lipicioasa, mai adaugati putina faina. La sfarsit adaugati incet untul topit si racorit (sa nu fie fierbinte), incorporandu-l cate putin in timp ce lucrati. Untul va face aluatul si mai pufos.

Am vazut multe retete care nu cer framantare si cred ca multe persoane sunt tentate de procedee care iau putin timp si energie, insa eu cred ca atunci cand pregatesc ceva traditional (cum sunt mucenicii pe 9 martie), compromisul nu-si are locul. Oricum nu framant atat cat trebuie pentru pregatirea cozonacului si nici macar atat cat framanta mama la mucenici, dar o prelucrare a aluatului ajuta la formarea glutenului si ulterior, in timpul dospirii, la formarea buzunaraselor de aluat ce adapostesc aerul si ajuta la crestere. Daca nu aveti energie, folositi mixerul care merge singur (stand-up mixer) cu paleta in forma de carlig (sau coada de purcelus).

Acoperiti vasul in care este aluatul cu un prosop curat si lasati-l la un loc caldut, ferit de curent si frig, pana cand isi dubleaza volumul, cam o ora.

Cand aluatul a crescut, incalziti cuptorul la 170 grade C si pregatiti o tava tapetata cu hartie de copt.

Cu mainile date prin faina (sau prin ulei, depinde cum va place sa lucrati), luati cantitati mici de aluat (cat un caus de palma) si formati rulouri subtiri cu mana pe suprafata de lucru, apoi formati opturi direct in tava de copt, unind capetele rulourilor. Aluatul va mai creste putin la copt, asa ca lasati putin spatiu intre sfintisori si aveti grija ca opturile sa aiba spatiu in interior, ca sa isi pastreze forma.

Dati la foc potrivit timp de circa 15 minute, pana mucenicii devin aurii. Verificati din timp in timp (daca e posibil fara sa deschideti usa cuptorului), in functie de puterea acestuia este posibil sa fie necesar mai putin timp.

Cand mucenicii sunt gata, lasati-i sa se raceasca putin, timp in care dizolvati pe foc mic mierea in cateva linguri de apa si turnati siropul intr-o farfurie adanca. In alta farfurie puneti niste nuca macinata.

Scufundati fiecare mucenic cu fata in jos in sirop timp de doua secunde si apoi dati-l prin nuca si asezati-l pe un platou.

Traditia cere 44 pahare de vin, dar puteti manca sfintisorii langa o cana cu lapte sau la o ceasca de ceai, dimineata, dupa-amiaza sau la cina, dupa dorinta.

Pofta buna!

CAPSUNI GLAZURATE CU CIOCOLATA

Mai simplu de atat nu se poate…

Capsuni proaspete, spalate si uscate, ciocolata neagra topita la abur (pina la 30-35 de grade) cam 100 g pentru 300-350 g de capsuni (daca va mai ramane ciocolata, o rasturnati calda pe o hartie de copt. Dupa ce s-a racit o sfarmati, o puneti intr-un borcan si mai aveti pentru data viitoare).

Topiti ciocolata, scufundati capsuna in ciocolata, o lasati sa se scurga binisor si apoi pe o hartie de copt o lasati sa se raceasca. Pentru crusta de ciocolata dura, dati cu ele in frigider o vreme.

Dupa toate astea, puneti lacat pe frigider. Ascundeti cheia. Cind s-a facut vremea de servit, luati cheia de la ascunzatoare si ….. lasati sucul capsunilor sa va umple barbia…

 

 

PUI IMPANAT CU PROSCIUTTO, BRINZA GOUDA VECHE SI CIUPERCI

 

 

O reteta usor de realizat, nu e pretentioasa din punctul de vedere al ingredientelor, iar rezultatul e pur si simplu delicios.

Asezati intr-o tava de friptura un strat de cartofi taiati rondele de 3-4 mm grosime. Ii asezat ca solzii pe peste. Aruncati peste ei sare grunjoasa, piper, oregano, 2-3 catei de usturoi tocat marunt, 3-4 linguri de ulei de masline si nitica apa, asa cam de jumatatea stratului de cartofi. Acu, trecem la zburatoare.

Curatat puiul, normal, desprindeti pielea de pe carne, cu un cutit mediu faceti niste buzunarele in piept, pulpe, pe unde mai doriti.

Intre piele si muschi indesati (dar incercati sa le asezati cit mai intinse) feliile de prosciutto crudo. In buzunarelele pe care le-ati facut in muschi, indesati bucati de branza. Vor da o aroma si o suculenta carnii mmmm…… Interiorul puiului, sarati-l, piperati-l si apoi umpleti-l cu ciuperci taiate in 4, citeva tulpinite de patrunjel proaspat. Peste pui presarati sare grunjoasa, piper proaspat rasnit si oregano uscat.

Dati la cuptorul incins la 200 de grade tava cu toate aste bunataturi. Urmariti peste 45 de minute cum se prezinta situatiunea, daca considerati cumva ca peste cartofi mai e nevoie de putin lichid, mai adaugati nitica apa, eu am fost mai neserios si am adaugat putina bere. Cam intr-o ora jumate (de cind ati bagat tava in cuptor) si carnea ar trebui sa fie facuta. Glazurati puiul cu niste sos dulce iute de chilli (il gasiti in comert), daca nu aveti, faceti un amestec de  miere (melasa daca aveti), otet balsamic si putin usturoi pe care le incorporati si apoi le reduceti intr-o tigaita. Dati focul catre maxim, sa se “crantaneasca”pielea zburatoarei.

Si gata. De aici incolo, aranjarea farfuriei va apartine…

 

 

 

Rata afumata cu ceai negru si oregano, garnisita cu legume

Iar am gatit rata, de data asta intr-un fel mai putin obisnuit, dar la fel de simplu ca si aici.

De mare lucru nu aveti nevoie, in afara de dedicatie, desigur. Asadar, incepeti cu 2 bucati de piept de rata, pe care le curatati frumusel de tot ce nu va convine, mai putin pielea! Pentru ca pielea da mult din savoarea finala.

Intr-o tigaie, de care sa nu va para rau ca o puteti arde si afuma mai tare, (ideala ar fi una de fonta, daca aveti), asezati o folie de aluminiu in care puneti niste orez ieftin (un strat de aproximativ 3-4mm). Mai adaugati 2-3 lingurite de zahar brun, o lingurita buna de ceai negru si una de oregano si amestecati. Peste acest strat de amestec mai asezati o folie de aluminu pe care puneti pieptul de rata sarat si piperat. Acoperiti tigaia cu inca o folie de aluminiu, cat puteti de ermetic. Dati la foc mediu catre mare vreme de 10-15 minute.

Intre timp, taiati doi ardei grasi (unul rosu si unul galben), dar asa ca din topor. La fel faceti si cu o ceapa, 5-6 ciuperci si un dovlecel micut. Daca aveti cumva prin casa 4-5 ciuperci Shiitake (daca nu, le gasiti aici), le taiati in doua dupa ce le-ati inmuiat in prealabil (atentie, ciupercile astea-s mai suparate si se hidrateaza ceva mai greu; le puneti in apa inainte cu 30-45 de minute inainte de a va apuca de treaba).

Cand toate astea-s pregatite, incingeti Wok-ul, puneti in el 2 linguri de ulei de susan si aruncati in el ardeii, ceapa si ciupercile. In 2-3 minute la foc mare legumele vor fi numai cum trebuie, parlite la exterior si fragede-crocante la interior. Acum scapati si de dovlecel, adica in tigaie cu el. Putin sos de soia, cam o lingura, o lingura de Oyster sauce, o lingurita de seminte de susan. Amestecati totul si….. gata! In maxim 5 minute legumele sunt numai bune de pus pe farfurie.

Cit timp asezati legumele pe farfurie, cu siguranta ca au trecut si cele 10-15 minute afectate pieptului de rata. Il taiati felii, sau jumatati, cum doriti. Asezarea pe farfurie o faceti in functie de momentul de inspiratie pe care il aveti.

O mancare savuroasa, cu arome discrete, care-ti lasa farfuria curata!

Rasol de vitel cu legume la cuptor sau Ossobuco

Asa-i ca arata bine? Nimic mai simplu, nitica rabdare sa aveti, pentru ca mancarea asta se face incet, la foc mic, e “slow food”.

Aveti nevoie de: un rasol de vitel cu os, 3 morcovi tinerei, niste albitura (o telina, un patrunjel si un pastarnac mai marisoare), o ceapa, cel putin 1 litru de supa de pui, sare, piper, frunze de dafin, cimbru proaspat.

Sigilati carnea (dupa ce ati rostogolit-o putin prin faina si ati legat-o cu putina sfoara, altfel se va desface de pe os in timpul gatirii) in doua linguri de ulei de masline, apoi scoateti carnea din vas si, in uleiul ramas, caliti legumele sotate in bucati generoase, timp de vreo cinci minute.

Asezati rasolul intr-o oala pentru cuptor, puneti legumele sotate, acoperiti cu supa de pui, potriviti de sare si piper, puneti 2-3 frunze de dafin si dati la cuptor la foc mic, cu capac, minim 2,5 h, pana se inmoaie carnea. In ultimele 10 minute dati drumul deasupra frunzelor de cimbru. Veti sti cand e gata, pentru ca si legumele si carnea se topesc in gura 🙂

S-aveti pofta!

Choux à la crème

Prajitura asta are pentru mine efectul madeleine-lor lui Proust, memoria involuntara ducandu-ma la vremea cand eram copil si cand cineva tare drag mie, care nu mai este, o pregatea. La asta se adauga solicitarile frecvente ale lui Fat-Frumos, asa ca ea apare pe platouri destul de des.

Nu este foarte greu de facut, dar nu este nici cel mai usor desert. Daca aveti pofta, puteti incerca. Daca nu de prima oara, sigura a doua incercare va da rezultate perfecte!

Va inarmati cu:

Pentru gogosi (aproximativ 30-35 bucati):

– 60 gr faina alba (pentru cele mai bune rezultate 550, dar puteti folosi orice faina alba)

– 50 gr unt nesarat

– 2 oua batute

Pentru umplutura:

– 160 ml lapte integral (sau cu 3,5% grasime)

– 2 galbenusuri

– 2 linguri amidon din porumb (sau, in lipsa, aceeasi cantitate de faina)

– 2 linguri zahar tos

– 1 lingurita extract de vanilie

– 100 ml smantana pentru frisca (30-35% grasime) – optional

Pentru glazura:

– 100 gr ciocolata neagra cu 50-70% unt de cacao

– 100 ml smantana pentru frisca (30-35% grasime)

– 20 gr unt

– o lingurita miere – optional

Echipamente: o tavă de cuptor tapetata cu hartie de copt (sau doua, ca sa nu asteptati sa se raceasca tava pentru transa a doua de gogosi), punga pentru ornat.

Incalziti cuptorul pana la 220 gr C (foc mare) si pregatiti tava.

Cerneti bine faina intr-un vas. Separat, aduceti la fierbere untul, topit in 150 ml apa, apoi luati de pe foc si puneti toata faina dintr-o data. Bateti ingredientele impreuna, energic, folosind o lingura de lemn, pana cand aluatul devine foarte fin si formeaza o minge, fara a se mai lipi de peretii vasului. Lasati sa se racoreasca 10 minute, dupa care adaugati ouale batute, treptat. Nu va grabiti, daca aluatul e fierbinte faceti omleta 😀

Pe masura ce turnati cate putin din ouale batute, amestecati energic cu lingura de lemn, pana se incorporeaza oul. Procedeul este important pentru reusita gogosilor, cu cat bateti mai mult, cu atat veti avea mai mult aer in aluat, ceea ce este vital pentru cresterea gogosilor.

Continuati sa bateti, pana obtineti un aluat foarte fin si lucios, moale si putin lipicios.

Puneti aluatul cu o lingura in punga pentru ornat. Daca nu aveti asa ceva, puteti folosi o punga de plastic pentru alimente, careia ii taiati un colt. Puteti portiona gogosile si cu ajutorul unei lingurite, dar punga va ajuta sa formati gogosi egale ca marime si forma. Nu umpleti punga, pentru ca aluatul va iesi pe partea cealalta. Puneti cateva linguri mai intai, strangeti bine cu mana capatul deschis al pungii si formati in tava cu miscari circulare gogosi de aproximativ 2-3 cm, cu distanta de minim 3 cm intre ele. Daca raman varfuri de aluat, apasati cu degetul umed pe ele pentru ca gogoasa sa aiba o forma compacta.

Coaceti in cuptorul incins (220 gr) circa 20 minute, cu tava asezata pe pozitia din mijloc. Nu deschideti cuptorul prea devreme, gogosile se vor dezumfla. Mai bine verificati doar privind prin usa de sticla a cuptorului. Gogosile sunt gata cand au crescut si sunt aurii, bronzate (golden brown), iar consistenta este ferma, nu moale.

Scoateti gogosile din cuptor si lasati-le sa se raceasca complet. Daca aveti un gratar de metal pe care sa le asezati, e si mai bine.

Probabil ca veti obtine doua tavi de gogosi, depinde de marimea tavii. Nu le bagati in cuptor in acelasi timp, ci pe rand, altfel nu vor creste pentru ca nu primesc caldura in mod uniform.

Între timp, pregatiti umplutura. Daca pana la acest moment ati obosit, puteti sa le umpleti doar cu o frisca batuta cu putin zahar, dar dupa parerea mea crema de vanilie complimenteaza perfect gogosile pufoase.

Asa ca inarmati-va cu putina rabdare, daca au crescut gogosile nu mai puteti gresi nimic 🙂

Intr-un vas aduceti la fierbere laptele pe foc mic si luati deoparte de pe foc. Separat, intr-un vas rezistent la caldura, bateti galbenusurile cu zaharul (cu mixerul electric sau cu telul) pana se albesc si devin putin pufoase, apoi incorporati amidonul si omogenizati pana nu mai aveti cocoloase.

Turnati incet 1/4 din laptele fierbinte peste amestecul cu galbenusuri, amestecand incontinuu, apoi turnati totul inapoi peste restul laptelui din vas si puneti din nou pe foc potrivit, amestecand, pana ajungeti la fierbere. Dupa 1 minut faceti focul mic si mai lasati pe foc inca 2 minute (tot amestecand, de preferinta cu telul, pentru a impiedica formarea de cocoloase). Pana la acest moment crema ar trebui sa devina vascoasa (se va intari mai mult pe masura ce se raceste). Dupa ce o luati de pe foc, puneti extractul de vanilie, omogenizati si lasati sa se raceasca putin. Daca crema va sta mai mult, e bine sa o acoperiti cu folie de plastic, pentru a nu prinde crusta.

Cand crema s-a racorit, umpleti gogosile: luati un cutit cu lama mica si cu varf ascutit si despicati gogosile maxim 2-5 cm. Puneti crema de vanilie in punga de ornat (folosind varful lung, daca aveti) si umpleti gogosile cu crema. Asezati-le pe toate pe o farfurie intinsa.

Poate vi se pare crema prea groasa, atunci puteti bate separat 100 ml de smantana pentru frisca cu o lingurita de zahar pudra, dupa gust, pana formeaza varfuri si incorporati in crema de vanilie, care va deveni pufoasa.

Topiti la bain-marie ciocolata si 100 ml smantana pentru frisca. Daca vi se pare ca nu e suficient de dulce, puteti adauga o lingurita de miere, dupa gust. Mie imi place asa, putin amaruie. La sfarsit luati de pe foc si cand amestecul de ciocolata si frisca este omogen, adaugati 20 grame de unt, cam o lingurita. Invartiti cu spatula in glazura pana cand untul se topeste. Lasati putin la racit.

Turnati glazura peste gogosile umplute.

Pofta buna!

Piept de rata, orez basmati in lapte de cocos cu cimbru si legume la wok

Noua ne place carnea de rata. Zice-se ca are multa grasime, dar o mancam rar, asa ca nu contorizam 🙂

Pieptul de rata e facut aici in modul clasic, accesibil si incepatorilor. Carnea sarata si piperata se sigileaza in tigaie cateva minute, apoi la cuptor incins maxim 5 minute, intr-o tava tapetata cu hartie de copt.

Pentru sos pastrati in tigaie putina grasime (restul se arunca), adaugati putin otet balsamic rosu si miere, reduceti, putin vin alb sec si o lingurita de unt la final.

Orezul se fierbe in lapte de cocos, in care ati pus sare si doua crengute de cimbru proaspat.

Legumele taiate felii (nu prea subtiri) se calesc la wok 2 minute la foc mare in putin ulei de susan, apoi se adauga putin sos de soia si sos de stridii.

S-aveti pofta!