Turtă dulce după reţeta bunicii

DSC_6388

Am încercat zilele astea un dulce de sezon care să cuprindă şi aromele cu care ne apărăm de frig iarna (şi cu care ne aprovizionează Bazarul cu mirodenii), aşa că am căutat o reţetă tradiţională, unde altundeva decât în caietul bunicii de la Blaj?

Ştiu că de obicei oamenii se aşteaptă să vadă turta dulce în forme drăguţe, care să aducă aminte de sărbătoarea Naşterii Domnului, cum sunt brăduţi, steluţe, îngeraşi şi altele, eventual decorate în culori, dar aluatul acesta nu poate fi prelucrat cu forme, are o consistenţă similară cu cel pentru pandişpan, aşa că nu am avut de ales decât să îl torn în tavă şi să tai apoi feliuţe. Pe de altă parte, este mult mai simplu şi mai rapid de preparat aşa (decât să întindeţi aluatul de mai multe ori şi să tăiaţi cu forme) şi după repeziciunea cu care turta s-a topit pot spune că merită să o încercaţi. Vă recomand o tavă mare, cum este cea cu care este dotat aragazul, eu am ales una mai mică şi turta a fost prea „înaltă”.

Aveţi nevoie de:

– 500 gr miere (cam ¾ dintr-un borcan de 400 gr, mierea are densitate mare şi este mult mai grea decât alte lichide)

– 4 linguri de zahăr (dacă aveţi restricţii la zahăr le puteţi elimina)

– 4 ouă

– 1 lingură ulei

– 1 lingură alcool fin (un lichior fără aromă pregnantă, vermut alb, rom, etc)

– 500 gr făină

– ½ linguriţă bicarbonat de sodiu

– 2 linguriţe scorţişoară măcinată, de aici

– 1 linguriţă rasă ghimbir măcinat, de aici

– 1 linguriţă rasă cuişoare măcinate, de aici

Pentru glazură:

– 100 grame zahăr pudră

– zeama de la o jumătate de lămâie

Încălziţi cuptorul la 170-180 grade C şi pregătiţi o tavă mare, pe care o tapetaţi cu hârtie de copt. Eu ung cu unt sau ulei şi hârtia de copt, pentru siguranţă, mai ales că acest aluat conţine foarte puţine grăsimi şi nu vreau surprize neplăcute.

Într-un vas încăpător cerneţi făina împreună cu celelalte ingrediente solide: bicarbonatul de sodiu şi condimentele. Dacă doriţi, puteţi suplimenta aromele cu anason sau cardamom măcinat, dar eu găsesc că cele scrise mai sus sunt suficiente şi se înţeleg bine când sunt împreună. 🙂

Puneţi mierea într-un vas rezistent la căldură în care se poate folosi şi mixerul, aşezaţi-o peste un alt vas în care fierbe puţină apă (astfel încât apa să nu atingă fundul vasului cu miere) şi lăsaţi-o puţin, până când capătă o consistenţă lichidă. Nu creşteţi mult temperatura mierii, doar o încălziţi puţin, pentru a putea lucra cu ea.

Luaţi mierea deoparte şi încorporaţi zahărul şi celelalte ingrediente lichide (uleiul, alcoolul, ouăle), amestecând cu un mixer de mână sau cu un mixer de masă (standing), până la omogenizare. Adăugaţi ouăle câte unul, amestecând în continuu.

Începeţi să încorporaţi treptat făina cu condimente, adăugaţi-o în ploaie,  în cantităţi mici, amestecând tot timpul. Cum am spus, veţi obţine o compoziţie cu consistenţă similară cu cea a pandişpanului.

Turnaţi aluatul în forma tapetată şi unsă şi coaceţi la cuptor aproximativ 30 min, până când suprafaţa turtei capătă culoarea maroniu deschis, iar scobitoarea pe care o inseraţi în ea iese curată.

Între timp pregătiţi glazura: într-un castron puneţi zahărul pudră, apoi turnaţi încet zeama de lămâie, câte puţin, omogenizând glazura cu un tel, astfel încât zahărul să se topească, dar compoziţia să nu fie prea lichidă. Vă trebuie doar câteva picături, maxim o linguriţă de lichid. Pentru o consistenţă potrivită este nevoie ca atunci când scoateţi telul din vas, ceea ce se scurge de pe el să lase o dâră în restul compoziţiei, care să dureze câteva secunde până se înglobează în glazura din vas.

După ce tava se răceşte puţin, transferaţi turta pe un fund de lemn (cu tot cu hârtie este mai uşor) şi tăiaţi-o cu un cuţit cu lamă subţire în bucăţi de dimensiunea dorită.

Puneţi glazura într-un poş pentru ornat (folosiţi o pungă de plastic ori faceţi un cornet din hârtie de copt) cu orificiul foarte mic, în aşa fel încât să curgă un fir subţire de glazură şi ornaţi bucăţile de turtă dulce după pricepere şi dorinţă. Dacă nu vă simţiţi în stare de desene artistice :D, puteţi întinde pur şi simplu glazura cu o pensulă, dar atunci este mai bine să faceţi asta înainte de a porţiona turta dulce, pentru ca aceasta să rămână doar pe suprafaţa superioară.

Pont: orice aţi decide, aplicaţi glazura cât timp turta este călduţă, se va usca mult mai repede.

Gata!

 

 

 

 

Advertisements

Choux à la crème

choux

Prajitura asta are pentru mine efectul madeleine-lor lui Proust, memoria involuntara ducandu-ma la vremea cand eram copil si cand cineva tare drag mie, care nu mai este, o pregatea. La asta se adauga solicitarile frecvente ale lui Fat-Frumos, asa ca ea apare pe platouri destul de des.

Nu este foarte greu de facut, dar nu este nici cel mai usor desert. Daca aveti pofta, puteti incerca. Daca nu de prima oara, sigura a doua incercare va da rezultate perfecte!

Va inarmati cu:

Pentru gogosi (aproximativ 30-35 bucati):

– 60 gr faina alba (pentru cele mai bune rezultate 550, dar puteti folosi orice faina alba)

– 50 gr unt nesarat

– 2 oua batute

Pentru umplutura:

– 160 ml lapte integral (sau cu 3,5% grasime)

– 2 galbenusuri

– 2 linguri amidon din porumb (sau, in lipsa, aceeasi cantitate de faina)

– 2 linguri zahar tos

– 1 lingurita extract de vanilie

– 100 ml smantana pentru frisca (30-35% grasime) – optional

Pentru glazura:

– 100 gr ciocolata neagra cu 50-70% unt de cacao

– 100 ml smantana pentru frisca (30-35% grasime)

– 20 gr unt

– o lingurita miere – optional

Echipamente: o tavă de cuptor tapetata cu hartie de copt (sau doua, ca sa nu asteptati sa se raceasca tava pentru transa a doua de gogosi), punga pentru ornat.

Incalziti cuptorul pana la 220 gr C (foc mare) si pregatiti tava.

Cerneti bine faina intr-un vas. Separat, aduceti la fierbere untul, topit in 150 ml apa, apoi luati de pe foc si puneti toata faina dintr-o data. Bateti ingredientele impreuna, energic, folosind o lingura de lemn, pana cand aluatul devine foarte fin si formeaza o minge, fara a se mai lipi de peretii vasului. Lasati sa se racoreasca 10 minute, dupa care adaugati ouale batute, treptat. Nu va grabiti, daca aluatul e fierbinte faceti omleta 😀

Pe masura ce turnati cate putin din ouale batute, amestecati energic cu lingura de lemn, pana se incorporeaza oul. Procedeul este important pentru reusita gogosilor, cu cat bateti mai mult, cu atat veti avea mai mult aer in aluat, ceea ce este vital pentru cresterea gogosilor.

Continuati sa bateti, pana obtineti un aluat foarte fin si lucios, moale si putin lipicios.

Puneti aluatul cu o lingura in punga pentru ornat. Daca nu aveti asa ceva, puteti folosi o punga de plastic pentru alimente, careia ii taiati un colt. Puteti portiona gogosile si cu ajutorul unei lingurite, dar punga va ajuta sa formati gogosi egale ca marime si forma. Nu umpleti punga, pentru ca aluatul va iesi pe partea cealalta. Puneti cateva linguri mai intai, strangeti bine cu mana capatul deschis al pungii si formati in tava cu miscari circulare gogosi de aproximativ 2-3 cm, cu distanta de minim 3 cm intre ele. Daca raman varfuri de aluat, apasati cu degetul umed pe ele pentru ca gogoasa sa aiba o forma compacta.

Coaceti in cuptorul incins (220 gr) circa 20 minute, cu tava asezata pe pozitia din mijloc. Nu deschideti cuptorul prea devreme, gogosile se vor dezumfla. Mai bine verificati doar privind prin usa de sticla a cuptorului. Gogosile sunt gata cand au crescut si sunt aurii, bronzate (golden brown), iar consistenta este ferma, nu moale.

Scoateti gogosile din cuptor si lasati-le sa se raceasca complet. Daca aveti un gratar de metal pe care sa le asezati, e si mai bine.

Probabil ca veti obtine doua tavi de gogosi, depinde de marimea tavii. Nu le bagati in cuptor in acelasi timp, ci pe rand, altfel nu vor creste pentru ca nu primesc caldura in mod uniform.

Între timp, pregatiti umplutura. Daca pana la acest moment ati obosit, puteti sa le umpleti doar cu o frisca batuta cu putin zahar, dar dupa parerea mea crema de vanilie complimenteaza perfect gogosile pufoase.

Asa ca inarmati-va cu putina rabdare, daca au crescut gogosile nu mai puteti gresi nimic 🙂

Intr-un vas aduceti la fierbere laptele pe foc mic si luati deoparte de pe foc. Separat, intr-un vas rezistent la caldura, bateti galbenusurile cu zaharul (cu mixerul electric sau cu telul) pana se albesc si devin putin pufoase, apoi incorporati amidonul si omogenizati pana nu mai aveti cocoloase.

Turnati incet 1/4 din laptele fierbinte peste amestecul cu galbenusuri, amestecand incontinuu, apoi turnati totul inapoi peste restul laptelui din vas si puneti din nou pe foc potrivit, amestecand, pana ajungeti la fierbere. Dupa 1 minut faceti focul mic si mai lasati pe foc inca 2 minute (tot amestecand, de preferinta cu telul, pentru a impiedica formarea de cocoloase). Pana la acest moment crema ar trebui sa devina vascoasa (se va intari mai mult pe masura ce se raceste). Dupa ce o luati de pe foc, puneti extractul de vanilie, omogenizati si lasati sa se raceasca putin. Daca crema va sta mai mult, e bine sa o acoperiti cu folie de plastic, pentru a nu prinde crusta.

Cand crema s-a racorit, umpleti gogosile: luati un cutit cu lama mica si cu varf ascutit si despicati gogosile maxim 2-5 cm. Puneti crema de vanilie in punga de ornat (folosind varful lung, daca aveti) si umpleti gogosile cu crema. Asezati-le pe toate pe o farfurie intinsa.

Poate vi se pare crema prea groasa, atunci puteti bate separat 100 ml de smantana pentru frisca cu o lingurita de zahar pudra, dupa gust, pana formeaza varfuri si incorporati in crema de vanilie, care va deveni pufoasa.

Topiti la bain-marie ciocolata si 100 ml smantana pentru frisca. Daca vi se pare ca nu e suficient de dulce, puteti adauga o lingurita de miere, dupa gust. Mie imi place asa, putin amaruie. La sfarsit luati de pe foc si cand amestecul de ciocolata si frisca este omogen, adaugati 20 grame de unt, cam o lingurita. Invartiti cu spatula in glazura pana cand untul se topeste. Lasati putin la racit.

Turnati glazura peste gogosile umplute.

Pofta buna!

Biscuiti sandvich cu unt de arahide

biscuiti unt arahide

Lui Fat-Frumos ii place mult untul de arahide, in variate combinatii si forme, asa ca am facut biscuiţii astia, foarte repede si destul de usor. Autoarea retetei spunea ca cel mai bun indicator al calitatii prajiturilor este viteza cu care dispar de pe farfurie. Nimic mai adevarat, pot spune. Nu am facut pozele aseara, cand au fost gata biscuitii, iar astazi aproape ca nu mai aveam ce folosi la poza de prezentare 🙂

Daca va tenteaza, trebuie sa stiti ca prajitura asta combina biscuitii usor crocanti la exterior si moi la interior, ce contin unt de arahide din belsug, cu crema ciocolatoasa, de asemenea cu unt de arahide in compozitie, iar gustul usor sarat, dar si dulce, este minunat. Perfecti pentru a acompania cafeaua de dimineata sau ceaiul de la ora 10.

Pentru aluatul de biscuiti aveti nevoie de:

– 115 grame unt nesarat, la temperatura camerei;

– 180 grame unt arahide, la temperatura camerei;

– 105 grame zahar brun (din acela umed, aglomerat);

– 100 grame zahar tos;

– 1 ou mare, la temperatura camerei;

– 1 lingurita extract de vanilie;

– 160 grame faina alba;

– 1/2 lingurita bicarbonat de sodiu;

– un praf de sare.

Pentru crema aveti nevoie de:

– 45 grame ciocolata neagra, topita pe bain-marie;

– 85 grame branza dulce cremoasa (grasa);

– 40 grame unt, la temperatura camerei;

– 80 grame unt de arahide, la temperatura camerei

– 1/4 lingurita extract vanilie;

– 30 grame zahar pudra, cernut.

Incalziti cuptorul la 180 C si pregatiti doua tavi cu hartie de copt. Intr-un bol incapator bateti cu mixerul untul, untul de arahide si cele doua tipuri de zahar, pana cand obtineti un amestec pufos si deschis la culoare. Adaugati oul si extractul de vanilie si bateti in continuare. Adaugati faina (pe care in prealabil ati amestecat-o cu bicarbonatul de sodiu si cu sarea) si incorporati. Daca folositi mixerul, pastrati aparatul pe viteza cea mai mica, pentru a nu imprastia faina.

Aluatul obtinut este destul de moale, asa ca puneti portii egale (pe cat posibil) cu o lingurita, intr-o tava, lasand 3-4 cm intre ele. Eu am folosit lingura speciala pentru inghetata, ca sa ma asigur ca biscuitii vor fi egali ca dimensiune.

Cand ati asezat aluatul in tava, luati o furculita, o dati prin zahar tos si apasati pe suprafata aluatului, din doua directii diferite. Veti obtine astfel un decor specific acestor biscuiti (cu dungi intretaiate) si biscuitii vor lua forma rotunda.

Coaceti timp de aproximativ 10 minute. Biscuitii sunt gata cand au inceput sa devina maronii pe margini. II scoateti si ii lasati sa se racoreasca timp de cateva minute. Atentie, la acest moment sunt moi si nu ii puteti muta din tava. Cand s-au racorit e bine sa ii puneti pe un gratar de metal, pentru a se raci fara sa se formeze condens.

In timp ce a doua tava de biscuiti e la cuptor, faceti crema: intr-un vas de mixer bateti untul, untul de arahide si crema de branza, pana cand se omogenizeaza. Adaugati ciocolata topita si lasata sa se racoreasca si vanilia si apoi incorporati zaharul pudra.

Cand biscuitii s-au racit complet, ungeti crema cu un cutit cu lama lata pe cate unul si il imperecheati cu altul, de dimensiune egala. Asezati-i pe un platou sau intr-o cutie speciala de prajituri si tineti biscuitii la temperatura scazuta (din pricina cremei de branza, nu vor rezista mult la caldura).

Succes!

biscuiti unt arahide 2

Black Forest Cake

Black Forest Cake

Prajitura asta imi aminteste de cofetariile din vremea copilariei noastre si am ales sa o fac anul asta cu ocazia sarbatorii Craciunului pentru ca are o infatisare festiva, este echilibrata in gusturi si arome si, cel mai important, contine ingredientele cu care nu pot da gres, cand vine vorba de preferintele lui Fat-Frumos: ciocolata si frisca. In plus, cu ajutorul visinelor acrisoare prajitura nu va fi prea dulce, iar lichiorul de visine facut in casa (si, pentru curajosi, fructele din visinata, specialitatea mamei) dau prajiturii calitati care m-au determinat sa o repet de Revelion, iar prietenii cu care am trecut in Noul An au fost foarte incantati.

Originile prajiturii si ale denumirii ei sunt disputate. Prima reteta scrisa dateaza din 1934. Se pare ca numele sau (Schwarzwälder Kirschtorte) are legatura cu lichiorul de visine (Kirsch), produs in regiunea Padurea Neagra din Germania. In alta poveste am citit ca razaturile de ciocolata care se pun deasupra prajiturii amintesc de copacii batrani din Muntii Padurea Neagra.

In tot cazul, eu ma bucur ca o pot face, spre deliciul celor de langa mine si, daca vreti, o puteti incerca oricand.

Iata ce trebuie sa faceti:

Pentru 8 portii, timp de preparare 30 min., timp de coacere 40 min., pentru decorare mai aveti nevoie de inca 15 min.

Blatul:

– 125 grame faina alba, cernuta;

– 85 grame unt 80% grasime, topit si inca putin pentru uns tava;

– 6 oua;

– 175 grame zahar tos;

– 50 grame cacao cu continut mare de unt de cacao;

– 1 lingurita extract de vanilie, il gasiti la prietenii nostri de la Bazarul cu mirodenii, aici.

Umplutura si decoratiunile:

– 2 borcane de 400 grame de visine conservate, scurse de suc (pe care il pastrati deoparte);

– 4 linguri lichior de visine (sau mai mult, dupa dorinta);

– 500 ml smantana pentru frisca (32-35% grasime)

– 1-2 lingurite de zahar pudra;

– 1 lingurita extract de vanilie;

– 80 grame ciocolata neagra.

Echipament:

– forma de copt cu inel detasabil (23 cm diametru);

– hartie de copt;

– mixer electric;

– punga pentru ornat, varf in forma de stea (optional).

Cititi o data reteta pana la capat, inainte de a incepe lucrul, ca sa va configurati etapele si sa fiti siguri ca aveti tot ce va e necesar.

Eu am intotdeauna in camara cateva borcane de visine pentru tarta, conservate (de mama, recunosc). Pentru portia asta de prajitura, imi ajung doua borcane de 400 grame. Fara rusine mai recunosc si ca de Revelion am facut prajitura cu visine din visinata, asa ca nu am avut nevoie decat de putin suc de la cele conservate (pentru insiropat). Daca nu aveti niciuna dintre aceste variante la indemana, gasiti in supermarket visine congelate, in frigiderele cu legume si fructe, iar o punga de 500 grame va este suficienta.

Incepeti prin a pune la scurs visinele, indiferent daca provin din conserva, din visinata sau din congelator. In acest ultim caz, atentie sporita, fructele congelate au tendinta de a lasa mai mult lichid, odata decongelate. Daca nu scurgeti bine fructele, vor lasa prea multa zeama si vor strica prajitura.

Pastrati sucul de la visinele din conserva pentru a insiropa blatul. Daca folositi visine din visinata sau congelate, veti avea nevoie de un sirop pentru blat, il pregatiti din timp, pentru a se racori: puneti la foc mic intr-un vas 200 ml apa cu 100 grame zahar, amestecati pana se topeste zaharul, aduceti la fierbere si stingeti focul.

Intre timp, incalziti cuptorul pana la 180 C si pregatiti tava de copt, decupand o bucata de hartie de copt rotunda, pentru fundul tavii (dupa ce ati trasat conturul cu un creion, urmarind exteriorul formei de copt) si o fasie lunga cat circumferinta tavii, mai lata decat inaltimea acesteia, pentru lateral. Desi blatul are unt, cel mai intelept este sa folositi si hartie de copt, ca sa fiti siguri ca nu aveti surprize neplacute. Daca aveti dubii cu privire la calitatea hartiei de copt, ungeti si hartia cu putin unt. Uneori e bine sa sufli si in iaurt, eu sunt prea patita ca sa mai risc.

Blatul acestei prajituri are o consistenta speciala, nu este un pandispan clasic (“sponge” in retetele in limba engleza), el se numeste “genoise” de ciocolata si se distinge prin aceea ca ouale intregi si zaharul se bat pe bain-marie.

Pentru a face genoise, cerneti faina impreuna cu praful de cacao intr-un vas.

Intr-un alt bol/castron, rezistent la caldura (sticla sau inox), puneti cele 6 oua intregi si zaharul. Asezati vasul deasupra unui alt vas, in care fierbe incet putina apa, fara insa ca recipientul cu oua si zahar sa atinga apa si bateti energic cu un mixer sau cu un tel aproximativ 5 minute, pana cand amestecul se ingroasa, este spumos si capata o culoare galben deschis, iar cand scoateti agitatoarele sau telul, amestecul cade greu de pe acestea si lasa o urma care dispare dupa doua secunde.

Nu uitati, in timp ce bateti oule si zaharul, sa lasati focul sub vasul cu apa la minim sau chiar sa il inchideti cand apa a inceput sa fiarba. Nu trebuie sa fierbeti ouale si zaharul, ci doar sa le incalziti usor.

Cand amestecul de oua cu zahar a capatat consistenta dorita, adaugati faina si cacaoa cernute, treptat, amestecand de jos in sus cu o spatula de silicon sau o lingura de lemn, cu grija, astfel incat sa nu pierdeti aerul acumulat in timpul baterii. Etapa aceasta este epuizata cand nu mai sunt cocoloase de faina sau de cacao neomogenizate.

Adaugati extractul de vanilie si untul topit. Cel mai bine este sa puneti o lingura sau doua din compozitie peste untul topit, omogenizati, apoi transferati inapoi in vas, amestecand cu grija pana se incorporeaza compozitia cu unt.

Turnati blatul in forma pregatita, nivelati cu spatula si loviti usor apoi vasul de doua-trei ori de masa, astfel compozitia se aseaza mai bine in tava si blatul va avea o forma regulata.

Coaceti la 180 C timp de circa 40 de minute, asezand tava pe mijlocul cuptorului. Avand in vedere ca fiecare cuptor (pe gaz) are caracteristicile sale, e bine sa verificati blatul dupa 30-35 de minute, introducand o scobitoare sau un betisor de lemn pentru frigarui in partea cea mai inalta (e posibil ca scobitoarea sa fie prea scurta, blatul este destul de inalt). Daca betisorul iese curat, blatul este copt. Un alt semn ca e timp sa stingeti focul la cuptor este ca blatul incepe sa se desprinda de peretii exteriori ai tavii.

Lasati tava sa se raceasca usor, scoateti cu grija inelul detasabil, apoi blatul si desprindeti hartia de copt. Cel mai bine este sa il lasati la racit pe un gratar de metal, ce va permite aerului sa circule, aburul fiind eliberat, in loc sa formeze condens.

Puneti smantana pentru frisca intr-un vas pe care il bagati la frigider, impreuna cu agitatoarele mixerului, timp de 30 de minute. Daca smantana si instrumentele sunt bine racite, veti obtine rezultate mai bune cand veti bate frisca.

Cand blatul s-a racit complet, bateti smantana pentru frisca folosind mixerul electric, pana devine spumoasa si formeaza varfuri, ca albusul batut. Adaugati putin zahar pudra (dupa gust) si extractul de vanilie. In functie de smantana folosita, este posibil sa aveti nevoie de un plic de intaritor de frisca pentru a obtine consistenta dorita.

Trebuie sa taiati blatul in trei straturi, insa daca vi se pare prea greu, puteti face numai doua felii de blat. Acesta este destul de inalt, ar fi mai bine sa taiati trei straturi, pentru ca siropul, fructele si frisca sa se imbine echilibrat.

In cazul in care totusi decideti ca este prea dificil sa taiati blatul in trei straturi, puteti folosi o tava cu diametru putin mai mare (de exemplu 26 cm), astfel incat blatul va avea o inaltime mai mica si va fi mai potrivit pentru a fi feliat in doua.

Aveti nevoie de un cutit cu lama subtire, lunga (cel putin cat diametrul blatului), bine ascutit. Asezati blatul pe un fund de lemn uscat si, tinand o palma deasupra sa, rotiti-l usor, cu tot cu suportul pe care este asezat, iar cu mana cealalta tineti cutitul si faceti o incizie longitudinala incepand de la exteriorul blatului. Cu fiecare miscare circulara adanciti taietura, pana cand lama cutitului ajunge la mijlocul blatului.

Asezati primul blat (care va deveni baza prajiturii) pe platoul pe care doriti sa asamblati prajitura.

Puneti lichiorul de visine in sirop si folositi o jumatate din cantitate (sau o treime, daca aveti trei blaturi) pentru a insiropa bine primul strat.

Asezati deasupra un strat generos de frisca si apoi un strat de visine, in forma circulara, incepand din mijlocul prajiturii.

Puneti urmatorul blat, pe care il apasati usor cu palma, pentru a face priza. Insiropati generos din nou.

Daca aveti trei blaturi, puneti din nou un strat de frisca si unul de visine si apoi al treilea blat, si el insiropat.

Prajitura e aproape gata, mai trebuie sa o decorati. Folositi o paleta si acoperiti partea laterala cu frisca.

Pe partea superioara puneti visine si ciocolata rasa. Daca vreti sa obtineti un efect special, folositi o tableta de ciocolata si un cutit cu lama lata, bine ascutit. Asezati lama cutitului perpendicular pe ciocolata si trageti cutitul de la o margine la cealalta a tabletei, apasand putin. Veti obtine “carlionti” de ciocolata, pe care ii transferati cu ajutorul lamei cutitului pe prajitura. Nu ii luati cu mana, deoarece ciocolata se va topi pe degetele dumneavoastra.

Daca vreti, puteti pune cateva linguri de frisca intr-o punga pentru ornat (sau o punga obisnuita pentru alimente, careia ii taiati apoi un colt) si decorati in continuare prajitura, dupa imaginatie si gust.

Stiu ca reteta pare complicata, mai ales pentru cei nepriceputi in ale prajituritului, dar nu e greu, ci aveti nevoie doar de atentie la detalii si trebuie sa urmati pasii cu grija, rezultatul va merita efortul!

Succes!

Black Forest Cake

PS Varianta facuta de Anul Nou a avut mai multa frisca (pentru ca asa a iesit!) si a disparut de pe platou in cateva secunde. Cred ca a avut legatura cu borcanul de visine din visinata pe care mi l-a dat mama 🙂