Turtă dulce după reţeta bunicii

DSC_6388

Am încercat zilele astea un dulce de sezon care să cuprindă şi aromele cu care ne apărăm de frig iarna (şi cu care ne aprovizionează Bazarul cu mirodenii), aşa că am căutat o reţetă tradiţională, unde altundeva decât în caietul bunicii de la Blaj?

Ştiu că de obicei oamenii se aşteaptă să vadă turta dulce în forme drăguţe, care să aducă aminte de sărbătoarea Naşterii Domnului, cum sunt brăduţi, steluţe, îngeraşi şi altele, eventual decorate în culori, dar aluatul acesta nu poate fi prelucrat cu forme, are o consistenţă similară cu cel pentru pandişpan, aşa că nu am avut de ales decât să îl torn în tavă şi să tai apoi feliuţe. Pe de altă parte, este mult mai simplu şi mai rapid de preparat aşa (decât să întindeţi aluatul de mai multe ori şi să tăiaţi cu forme) şi după repeziciunea cu care turta s-a topit pot spune că merită să o încercaţi. Vă recomand o tavă mare, cum este cea cu care este dotat aragazul, eu am ales una mai mică şi turta a fost prea „înaltă”.

Aveţi nevoie de:

– 500 gr miere (cam ¾ dintr-un borcan de 400 gr, mierea are densitate mare şi este mult mai grea decât alte lichide)

– 4 linguri de zahăr (dacă aveţi restricţii la zahăr le puteţi elimina)

– 4 ouă

– 1 lingură ulei

– 1 lingură alcool fin (un lichior fără aromă pregnantă, vermut alb, rom, etc)

– 500 gr făină

– ½ linguriţă bicarbonat de sodiu

– 2 linguriţe scorţişoară măcinată, de aici

– 1 linguriţă rasă ghimbir măcinat, de aici

– 1 linguriţă rasă cuişoare măcinate, de aici

Pentru glazură:

– 100 grame zahăr pudră

– zeama de la o jumătate de lămâie

Încălziţi cuptorul la 170-180 grade C şi pregătiţi o tavă mare, pe care o tapetaţi cu hârtie de copt. Eu ung cu unt sau ulei şi hârtia de copt, pentru siguranţă, mai ales că acest aluat conţine foarte puţine grăsimi şi nu vreau surprize neplăcute.

Într-un vas încăpător cerneţi făina împreună cu celelalte ingrediente solide: bicarbonatul de sodiu şi condimentele. Dacă doriţi, puteţi suplimenta aromele cu anason sau cardamom măcinat, dar eu găsesc că cele scrise mai sus sunt suficiente şi se înţeleg bine când sunt împreună. 🙂

Puneţi mierea într-un vas rezistent la căldură în care se poate folosi şi mixerul, aşezaţi-o peste un alt vas în care fierbe puţină apă (astfel încât apa să nu atingă fundul vasului cu miere) şi lăsaţi-o puţin, până când capătă o consistenţă lichidă. Nu creşteţi mult temperatura mierii, doar o încălziţi puţin, pentru a putea lucra cu ea.

Luaţi mierea deoparte şi încorporaţi zahărul şi celelalte ingrediente lichide (uleiul, alcoolul, ouăle), amestecând cu un mixer de mână sau cu un mixer de masă (standing), până la omogenizare. Adăugaţi ouăle câte unul, amestecând în continuu.

Începeţi să încorporaţi treptat făina cu condimente, adăugaţi-o în ploaie,  în cantităţi mici, amestecând tot timpul. Cum am spus, veţi obţine o compoziţie cu consistenţă similară cu cea a pandişpanului.

Turnaţi aluatul în forma tapetată şi unsă şi coaceţi la cuptor aproximativ 30 min, până când suprafaţa turtei capătă culoarea maroniu deschis, iar scobitoarea pe care o inseraţi în ea iese curată.

Între timp pregătiţi glazura: într-un castron puneţi zahărul pudră, apoi turnaţi încet zeama de lămâie, câte puţin, omogenizând glazura cu un tel, astfel încât zahărul să se topească, dar compoziţia să nu fie prea lichidă. Vă trebuie doar câteva picături, maxim o linguriţă de lichid. Pentru o consistenţă potrivită este nevoie ca atunci când scoateţi telul din vas, ceea ce se scurge de pe el să lase o dâră în restul compoziţiei, care să dureze câteva secunde până se înglobează în glazura din vas.

După ce tava se răceşte puţin, transferaţi turta pe un fund de lemn (cu tot cu hârtie este mai uşor) şi tăiaţi-o cu un cuţit cu lamă subţire în bucăţi de dimensiunea dorită.

Puneţi glazura într-un poş pentru ornat (folosiţi o pungă de plastic ori faceţi un cornet din hârtie de copt) cu orificiul foarte mic, în aşa fel încât să curgă un fir subţire de glazură şi ornaţi bucăţile de turtă dulce după pricepere şi dorinţă. Dacă nu vă simţiţi în stare de desene artistice :D, puteţi întinde pur şi simplu glazura cu o pensulă, dar atunci este mai bine să faceţi asta înainte de a porţiona turta dulce, pentru ca aceasta să rămână doar pe suprafaţa superioară.

Pont: orice aţi decide, aplicaţi glazura cât timp turta este călduţă, se va usca mult mai repede.

Gata!

 

 

 

 

Advertisements

Mucenici ca in Moldova

mucenici

Fat-Frumos a crescut prin parti transilvanene, dar ii plac nevoie mare mucenicii moldovenesti, invatati de Cosanzeana de la mama ei, care a trait o vreme buna pe plaiurile lui Stefan cel Mare. Nu e foarte greu, dar aveti nevoie de putin timp. Indemanarea vine cu exercitiul, asa ca nu va suparati daca nu toti sfintisorii vor avea aceeasi dimensiune, daca puneti ingrediente bune si suflet nu aveti timp sa ajungeti cu ei la expozitie 🙂

Pentru aluat aveti nevoie de:

– 500 +/-50  grame faina alba 000;

– 25 grame drojdie proaspata sau 7 grame drojdie uscata;

– 120 grame zahar;

– 300 ml lapte;

– 2 galbenusuri;

– 50 grame unt topit;

– arome: coaja rasa de la o lamaie si de la o portocala, o lingurita extract de vanilie.

Pentru glazurare:

– 75-100 grame nuca macinata;

– 4-5 linguri de miere.

Din cantitatile aratate au iesit 25 sfintisori de marime medie.

Pentru aluat aduceti toate ingredientele la temperatura camerei. Amestecati laptele caldut cu zaharul, drojdia, galbenusurile si aromele si incorporati faina. Suflecati-va manecile si framantati aluatul bine vreo 10-15 minute, pana devine elastic si pufos in acelasi timp. Daca vi se pare compozitia prea moale si lipicioasa, mai adaugati putina faina. La sfarsit adaugati incet untul topit si racorit (sa nu fie fierbinte), incorporandu-l cate putin in timp ce lucrati. Untul va face aluatul si mai pufos.

Am vazut multe retete care nu cer framantare si cred ca multe persoane sunt tentate de procedee care iau putin timp si energie, insa eu cred ca atunci cand pregatesc ceva traditional (cum sunt mucenicii pe 9 martie), compromisul nu-si are locul. Oricum nu framant atat cat trebuie pentru pregatirea cozonacului si nici macar atat cat framanta mama la mucenici, dar o prelucrare a aluatului ajuta la formarea glutenului si ulterior, in timpul dospirii, la formarea buzunaraselor de aluat ce adapostesc aerul si ajuta la crestere. Daca nu aveti energie, folositi mixerul care merge singur (stand-up mixer) cu paleta in forma de carlig (sau coada de purcelus).

Acoperiti vasul in care este aluatul cu un prosop curat si lasati-l la un loc caldut, ferit de curent si frig, pana cand isi dubleaza volumul, cam o ora.

Cand aluatul a crescut, incalziti cuptorul la 170 grade C si pregatiti o tava tapetata cu hartie de copt.

Cu mainile date prin faina (sau prin ulei, depinde cum va place sa lucrati), luati cantitati mici de aluat (cat un caus de palma) si formati rulouri subtiri cu mana pe suprafata de lucru, apoi formati opturi direct in tava de copt, unind capetele rulourilor. Aluatul va mai creste putin la copt, asa ca lasati putin spatiu intre sfintisori si aveti grija ca opturile sa aiba spatiu in interior, ca sa isi pastreze forma.

Dati la foc potrivit timp de circa 15 minute, pana mucenicii devin aurii. Verificati din timp in timp (daca e posibil fara sa deschideti usa cuptorului), in functie de puterea acestuia este posibil sa fie necesar mai putin timp.

Cand mucenicii sunt gata, lasati-i sa se raceasca putin, timp in care dizolvati pe foc mic mierea in cateva linguri de apa si turnati siropul intr-o farfurie adanca. In alta farfurie puneti niste nuca macinata.

Scufundati fiecare mucenic cu fata in jos in sirop timp de doua secunde si apoi dati-l prin nuca si asezati-l pe un platou.

Traditia cere 44 pahare de vin, dar puteti manca sfintisorii langa o cana cu lapte sau la o ceasca de ceai, dimineata, dupa-amiaza sau la cina, dupa dorinta.

Pofta buna!

Rasol de vitel cu legume la cuptor sau Ossobuco

Rasol vitel

Asa-i ca arata bine? Nimic mai simplu, nitica rabdare sa aveti, pentru ca mancarea asta se face incet, la foc mic, e “slow food”.

Aveti nevoie de: un rasol de vitel cu os, 3 morcovi tinerei, niste albitura (o telina, un patrunjel si un pastarnac mai marisoare), o ceapa, cel putin 1 litru de supa de pui, sare, piper, frunze de dafin, cimbru proaspat.

Sigilati carnea (dupa ce ati rostogolit-o putin prin faina si ati legat-o cu putina sfoara, altfel se va desface de pe os in timpul gatirii) in doua linguri de ulei de masline, apoi scoateti carnea din vas si, in uleiul ramas, caliti legumele sotate in bucati generoase, timp de vreo cinci minute.

Asezati rasolul intr-o oala pentru cuptor, puneti legumele sotate, acoperiti cu supa de pui, potriviti de sare si piper, puneti 2-3 frunze de dafin si dati la cuptor la foc mic, cu capac, minim 2,5 h, pana se inmoaie carnea. In ultimele 10 minute dati drumul deasupra frunzelor de cimbru. Veti sti cand e gata, pentru ca si legumele si carnea se topesc in gura 🙂

S-aveti pofta!

Tocana din piept de vitel cu legume

Tocana vitel

Tocana asta reprezinta definitia a ceea ce englezii denumesc “comfort food”, mancare care sa-ti dea o stare de bine, perfecta pentru o dupa-amiaza friguroasa de Gerar. In acelasi timp, rezultatele optime se obtin prin pregatire indelungata, la foc mic (slow food), ceea ce va face ca aromele sa se intrepatrunda, iar carnea se fragezeste si legumele isi pastreaza gustul si textura, fara a se zdrobi. Cel mai bine este sa folositi un vas pentru cuptor cu capac, cu peretii grosi, care tine bine caldura. Noi ne bucuram tare de oala de fonta (primita in dar de la prieteni dragi), cumparata de aici.

La 1 kg de piept de vitel, va trebuie 3 morcovi mijlocii, o telina nu prea mare, o ceapa potrivita, 300 grame de ciuperci, o lingurita de cimbru, una de oregano, una de boia (sau mai bine paprika dulce de la prietenii nostri, Bazarul cu Mirodenii), sare, piper proaspat rasnit.

Carnea se taie bucati si se pune in oala incinsa. Cand a prins putina culoare, se pun 2 linguri de ulei si ceapa tocata marunt. Se lasa pe foc potrivit pana cand ceapa capata o culoare translucida, se adauga boia si se amesteca. Se adauga morcovul taiat bucati si telina, taiata in jumatate sau in patru, pentru a putea fi scoasa usor daca va deranjeaza gustul prea puternic al acesteia. Daca nu vreti o scoateti, taiati telina de aceeasi dimensiune ca si morcovul. Adaugati sare, piper, cimbru, oregano si apa cat sa acopere ingredientele in oala. Puneti capacul si bagati oala in cuptor, la foc mic, timp de minim 3 ore. Verificati carnea, daca s-a inmuiat si a inceput sa se desprinda fasii, iar sosul s-a ingrosat, atunci mancarea este gata. Puneti acum in vas ciupercile taiate in jumatati sau in sferturi, puneti capacul si mai lasati la cuptor inca 10 minute. Gata!

Puteti face alaturi o mamaliguta, care se potriveste tare bine cu sosul bogat in arome si gusturi, sau puteti pregati o garnitura de cartofi fierti, ori simplu, paine.